Identificarea materialelor textile

~Testul de ardere~

Introducere

Fibrele textile, atat cele naturale, cat si cele artificiale, au o gama larga de domenii de aplicare, de la articole de imbracaminte la domenii tehnice.

Incepand cu ultimul deceniu, apar noi fibre in domeniul textil. Modificarile si dezvoltarea celor existente determina ca identificarea fibrelor sa fie din ce in ce mai dificila. Identificarea fibrelor comune este relativ usoara, deoarece acestea au proprietati fizice si chimice diferite.

Pentru a identifica fibrele, se efectueaza diferite tipuri de teste, cum ar fi: testul de solubilitate, testul de ardere, testul de colorare, teste microscopice etc. In acest articol, identificarea fibrelor prin testul de ardere, testul de solubilitate, testul la atingere si cel microsopic sunt luate in discutie; cu precadere vom detalia procesul de identificare tesaturi prin ardere.

Testul microscopic

Identificarea fibrelor prin acest test este cea mai fiabila metoda. Aceasta metoda de testare ofera rezultate rapide, precise si este usor de realizat pentru identificare. Chiar si firele care contin capete de fibre pot fi, de asemenea, testate cu usurinta.
Avantajul major al acestei metode este ca testul poate fi efectuat chiar daca dimensiunea esantionului disponibila este foarte mica.
Testele denota vederea in sectiune transversala si longitudinala a fibrelor. De exemplu, bumbacul are o vedere in sectiune transversala in forma de fasole, in timp ce vederea longitudinala este un tub rasucit in spirala cu o suprafata aspra.

Testul microscopic presupune identificarea fibrelor cu ajutorul unui microscop de proiectie cu o marire de 100 de ori.

Fibrele naturale sunt mai usor de identificat prin acest test, deoarece fibrele sintetice au un aspect foarte asemanator, iar numarul lor mare de variante le face mai greu de identificat.

Testul de ardere

Acesta este cel mai simplu test dintre toate, iar fibra este identificata prin observarea mirosului, a reziduurilor sau a modului in care fibra se apropie de flacara. Fiecare fibra se comporta diferit.

In acest test, un manunchi de fibre este aprins la un capat si se noteaza mirosul, culoarea, forma cenusii si modul de desprindere al reziduurilor.

In plus, se observa si alte caracteristici, cum ar fi arderea lenta sau rapida, topirea sau nu, etc.

De exemplu, fibrele de bumbac, atunci cand sunt arse, dau un miros de hartie arsa, la fel ca si acetatul, matasea, lana sau vascoza, care dau un miros de par ars. Nailonul da un miros usor dulceag, iar poliesterul un miros de otet.

Ca proces, totul se desfasoara in felul urmator: adunati cateva mostre de tesaturi taiate in bucati mici. Aveti nevoie de o pereche de pensete, pentru a va proteja degetele, o bricheta sau o lumanare (de evitat chibriturile, pentru ca ard prea repede si degaja miros, ceea ce inseamna ca este mai greu sa identificati mirosul tesaturilor pe masura ce ard) si o tava suport pe care sa fie facute experimentele. De asemenea, ar fi indicat sa lucrati intru-un mediu controlat si eventual sa aveti langa o sursa de apa, in cazul in care lucrurile scapa de sub control.

In timp ce tineti mostra de material in flacara, trebuie sa va puneti urmatoarele intrebari:

Cat de repede se aprinde tesatura pe masura ce se apropie de flacara? Se aprinde usor sau se incolaceste departe de flacara?

Tesatura se carbonizeaza sau se topeste?

Ce miros este degajat in timp ce tesatura arde?

Cand indepartati esantionul de pe flacara, continua sa arda sau se stinge imediat?

Cum arata ramasitele?

Fibrele vegetale

In general, tesaturile pe baza de plante, cum ar fi bumbacul, inul, bambusul si raionul, se aprind rapid si ard cu usurinta, emana un miros de hartie, frunze sau lemn ars si produc resturi de scame si cenusa.

Aceasta imagine arata o bucata de bumbac pentru matlasare care este arsa. S-a aprins usor si a ars puternic, mirosind a hartie arsa. Flacara s-a stins dupa ce s-a suflat, iar ceea ce a ramas a fost o cenusa innegrita si solzoasa.

Aceste imagini arata o bucata de in. A ars la fel ca bumbacul. Mirosul este acelasi, de hartie arsa, dar ramasitele cenusii aveau o culoare mult mai palida. Inul ars poate mirosi si el ca si cum ar fi ars ierburi uscate, ceea ce este absolut logic avand in vedere originea sa.

Materialele sintetice

Fibrele sintetice, cum ar fi poliesterul, acetatul si nailonul, se topesc la caldura mare si emana un miros chimic, de plastic.

Aceasta este o mostra de poliester. Se aprinde usor, arde pentru scurt timp si incepe imediat sa se topeasca, iar mirosul sau e de chimicale. Reziduul este lucios, dur, asemanator plasticului.

Acest esantion de nailon se diferentiaza de cel de poliester doar prin miros, care e de legume alterate, mai acru si mult mai chimic. Ramasitele topite sunt, de asemenea, de o culoare mai palida.

Fibrele de origine animala

Tesaturile realizate din fibre animale, cum ar fi lana si matasea, nu se aprind atat de usor si se indeparteaza discret de flacara. Pe masura ce ard, miros ca parul ars si lasa un reziduu dur ca o cenusa, care poate fi zdrobit intre degete.

Esantionul de mai jos este de organza de matase naturala verde pal. Tesatura se retrage usor pe masura ce arde, scotand un suierat usor si mirosind a par ars. Flacara arde incet si se stinge, lasand ramasite moi care se zdrobesc usor.

Mostra de lana arde incet, miroase a par ars si lasa o cenusa intunecata si tare care se zdrobeste usor.

Organigrama de mai jos va ajuta sa distingeti matasea de lana, bumbacul de raion, poliesterul de acrilic si sa identificati exact tipul de tesatura pe care o studiati.

Cateva informatii si despre tesaturile din fibre mixte

Daca o tesatura este un amestec de fibre diferite, de exemplu, lana si poliester, sau bumbac si raion, testul de ardere nu va avea rezultate atat de bine definite, deoarece firele folosite sunt deja amestecate. Cu toate acestea, odata ce v-ati familiarizat cu modul in care reactioneaza tesaturile cu o singura fibra, daca observati ca se produc doua reactii in cadrul unui esantion, ar trebui sa va faceti o idee destul de precisa despre tesatura.

Mostra din imaginea de mai sus este un amestec de matase naturala si vascoza. In timp ce arde, mirosul se simte distinct de hartie si de par. Ramasitele cenusii carbonizate arata, mai degraba, ca cele de vascoza, ceea ce inseamna ca exista un continut mai mare de vascoza decat de matase naturala.

Testul de solubilitate:

Testarea prin solventi este foarte eficienta atunci cand este folosita ca tehnica de eliminare si verificare incrucisata. Pentru a obtine rezultate precise, tesaturile care urmeaza sa fie testate trebuie curatate si trebuie indepartati agentii de finisare.

Tesatura trebuie desfacuta, firele trebuie indepartate unele de altele, sa fie lasate cat mai libere posibil. O solutie puternica de hidroxid de sodiu distruge fibrele animale, cum ar fi matasea si lana. Dar atunci cand este tratata cu acid clorhidric concentrat la rece timp de 15 minute, fibrele de matase se dizolva, in schimb o fibra de lana nu se dizolva.

Acizii diluati dizolva fibrele vegetale, o solutie de 2% de acid sulfuric poate fi folosita pentru a distinge fibrele vegetale.

Fibrele de poliester sunt solubile in metacrezol fierbinte. Fibrele de poliacrilonitril se dizolva în dimetilformamida.

Raionul de acetat se dizolva in solutie de 50% de acid acetic, dar vascoza nu este afectata. Toate fibrele de raion se dizolva in solutie de 60% de acid sulfuric sau in solutie concentrata de acid clorhidric.

Daca proba care contine acetat si nailon este scufundata intr-o solutie de acetona de 80%, fibrele de acetat se dizolva, dar nailonul nu se dizolva.

Nailonul este solubil in 85% acid formic sau in 90% acid fenol sau meta-cresol.

Prin selectarea unor solventi adecvati, aceste fibre pot fi usor distinse una de cealalta.

*Fibrele celulozice, cum ar fi bumbacul, inul, raionul de viscoza, se simt racoroase la atingere.
Deoarece acestea sunt conductoare de caldură și caldura generata de degete trece facand tesatura rece la atingere.
**Lana este calduroasă la atingere, deoarece este un neconductor de caldura care genereaza caldura în zona atinsa.

Testul la atingere:

Acesta face parte din testul tehnic care implica identificarea fibrelor prin atingerea tesaturii.
Este nevoie de o experienta indelungata de manipulare pentru o perceptie calificata.
Dar acest test este dificil de identificat si de comparat tesaturile realizate din continuturi diferite de fibre.